Uite, Madicken, ninge!

Madicken și Lisabet împreună cu tatăl lor s-au jucat toată ziua afară în zăpadă. A doua zi, plănuiau să meargă la cumpărături împreună cu mătușa Alva, dar Madicken nu se simțea bine, avea febră.

Astfel, plecă doar Alva cu Lisabet la cumpărături, iar de aici, aventură a început. Lisabet este fascinată de o sanie și fără să gândească de două ori, sania pleacă din loc și Lisabet se trezește în mijlocul unei păduri. Găsește un adăpost, unde se odihnește un pic și istovită de mersul prin zăpadă, plânge după mama ei și caută cum să ajungă mai repede acasă.

O familie inimioasă îi sare în ajutor și o duce în siguranță acasă.

Acasă o așteaptă sora ei, Madicken cu brațele deschise și mâncare caldă, în timp ce părinții și mătușa o caută pe Lisabet prin tot orașul. Madicken îi povestește cum a făcut turtă dulce împreună cu mama și își fac planuri cum vor face și ele împreună turtă dulce a doua zi. “

“Mama, tata și Alva se întoarseră noaptea târziu.

În patul lui Madicken, cele două fete dormeau îmbrățișate. Arătau ca doi îngeri. Mama și tata le priviră multă vreme nemișcați, ținându-se de mână și cu lacrimi în ochi.

-Îți mulțumesc, Doamne, șopti mama, îți mulțumesc.”

Astrid Lindgren surpinde în această poveste emoția Crăciunului, puterea comunității, iubirea părinților față de copii, dragostea dintre frați, magia timpului petrecut împreună.